Emoție – Wikipedia

Blue question mark.svg
February 5, 2021 0 Comments

Emoția (din franceză émotion, italiană emozione[1]) este definită ca o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.[1] Emoția poate fi clasificată ca un sistem de apărare, întrucât psihologic emoția afectează atenția, capacitatea și viteza de reacție a individului dar și comportamentul normal.

Emoția este o stare mentală indusă de unul sau mai mulți stimuli interni sau externi[2][3][4][5], care determină modificări corporale chimice, răspunsuri comportamentale și o anumită stare[6][7]. Emoția este într-o interdependență permanentă cu starea de spirit, temperamentul, personalitatea, dispoziția și motivația persoanei respective[8]. Sensul cuvântului emoție în limbajul cotidian este destul de diferit de cel din discursul educational[9].

Cuvântul emoție provine de la latinescul emotionis, în traducere impulsul ce aduce reacții. În psihologie este definită ca o modalitate de percepție a elementelor și relațiilor dintre realitate și imaginație, exprimată fizic prin intermediul unor funcții fiziologice, ca expresia facială sau ritmul cardiac și ducând până la reacții de conduită precum agresivitatea sau plânsul. Emoțiile sunt studiate și înțelese de psihologi și, mai current, de către oamenii de știință din domeniul inteligenței artificiale.

Termenul „emoție” a fost introdus în cercetare pentru a desemna pasiuni, sentimente și afecțiuni[2][10]. Conceptul trendy de emoție a apărut în jurul anilor 1830. „Nimeni nu a simțit emoții înainte de aproximativ 1830. În schimb, au simțit alte lucruri – „pasiuni”, „accidente ale sufletului”, „sentimente morale” – și le-au explicat foarte diferit față de modul în care înțelegem emoțiile de azi.”[11] Emoțiile pot fi particular ca o experiență pozitivă sau negativă asociată cu un anumit tipar de activitate fiziologică. „Rolul inițial al emoțiilor a fost acela de a motiva comportamente adaptive care în trecut ar fi contribuit la transmiterea genelor prin supraviețuire, reproducere și selecție naturală.”[12][13] Dicționarul Oxford definește emoția ca „Un sentiment puternic care decurge din circumstanțele, starea de spirit sau relațiile cu ceilalți.”[14] Joseph LeDoux a definit emoțiile ca rezultat al unui proces cognitiv și conștient care apare ca răspuns la stimuli care acționează asupra corpului[15].

Platon, în Republica[16], propune trei componente de bază ale minții umane: raționamentul, dorința și părțile emotive[2]. Pentru Aristotel emoțiile au fost importante în viața morală, o componentă esențială a virtuții[17]. Stoicii au evidențiat importanța emoțiilor în judecată (în teoriile stoice, emoțiile sunt thoughtful o piedică pentru rațiune, și deci pentru virtute). În Evul Mediu viziunea aristotelică a fost dezvoltată de scolasticism, în particular de Toma de Aquino[18]. Avicenna (sec. 11) poate fi considerat ca un precursor al inteligenței emoționale, considerând că emoțiile influențează sănătatea și comportamentele și sugerând necesitatea de a gestiona emoțiile[19]. În antichitatea chineză emoțiile excesive erau thoughtful ca fiind dăunătoare, inclusiv pentru organele vitale[20].

Teoria evoluției, prin cartea din 1872 a lui Charles Darwin, The Expression of the Feelings in Man and Animals, a influențat perspectiva asupra emoțiilor[21]. Darwin a susținut că emoțiile au evoluat prin moștenirea caracterelor dobândite[22], dar că în prezent nu servesc niciunui scop evolutiv pentru oameni, nici în comunicare nici în supraviețuire[23]. Din studiul expresiilor non-verbale, el a concluzionat că unele expresii au universalitate interculturală, exemplificând cu expresii omologe ale emoțiilor care apar la animale. Acest facet a direcționat spre studiul neuronal al emoțiilor.

În epoca moderna timpurie emoțiile au fost abordate în operele filozofilor, precum René Descartes, Niccolò Machiavelli, Baruch Spinoza[24], Thomas Hobbes[25], și David Hume. Emoțiile erau thoughtful adaptive și, in sec. 18, au fost studiate mai ales dintr-o perspectivă psihiatrică empirică. Un mannequin al emoțiilor elaborat de Descartes și susținut de mulți psihologi contemporani ia în considerație câteva emoții de bază din care sunt compuse toate celelalte emoții. Hobbes a asimilat „pasiunile” cu atracțiile sau aversiunile specifice. Hume a considerat că rațiunea este sclavul pasiunilor, iar pentru Spinoza emoțiile fac diferența între viața cea mai bună și cea mai rea influențând puterea sufletului. Kant a văzut emoțiile ca fenomene esențial conotative[26].

William James susținea in 1884[27] că sentimentele și emoțiile sunt secundare fenomenelor fiziologice, considerând că percepția „faptelor excitante” determină direct răspunsuri fiziologice („emoții”)[28] Conform acestuia, stimulii declanșează activitatea în sistemul nervos autonom, care produce astfel o experiență emoțională în creier. El a pornit de la ideea că emoțiile sunt o clasă de sentimente, diferite de senzații și de percepții prin calitatea lor experimentată, dezvoltând, împreună cu Carl G. Lange „teoria James-Lange” a emoției[27]. Conform acestei teorii emoțiile sunt sentimente specifice cauzate de modificările condițiilor fiziologice legate de funcțiile autonome și motorii. James a afirmat astfel că „ne pare rău pentru că plângem, suntem supărați pentru că ne-am lovit, ne e frică pentru că tremurăm, și nu invers [nu plângem, ne lovim sau tremurăm pentru că ne pare rău, suntem supărați sau ne e frică, după caz).”[27] Astfel, un stimul care evocă emoția declanșează un mannequin de răspuns fiziologic care este interpretat ca o emoție particulară, interpretare susținută de experimente[29]. Această teorie nu distinge însă între emoții, conform lui Walter Cannon[30]. Potrivit lui James, ceea ce distinge emoțiile este faptul că fiecare implică percepția unui set unic de schimbări corporale. Teoria James-Lange este disputata din punctul de vedere al cauzalității (stările corporale care provoacă emoții și sunt a priori)[31], dar cei mai mulți neurologi contemporani folosesc componentele teoriei[32]. Contribuția principală a teoriei este accentul pe întruchiparea emoțiilor, faptul că schimbările în corespondenții corporali ale emoțiilor pot modifica intensitatea experimentată[32].

Walter Bradford Cannon a susținut că răspunsurile fiziologice sunt prea lente și adesea imperceptibile, și deci nu ar putea reprezenta conștientizarea subiectivă relativ rapidă și intensă a emoției[28], rezultând răspunsuri destul de nediferențiate[33][34] Un eveniment care evocă emoția declanșează simultan atât un răspuns fiziologic, cât și o experiență conștientă a unei emoții. Phillip Bard a dezvoltat aceasta teorie, cunoscuta sub numele de teoria Cannon-Bard. Urmare a studiilor lui Bard, Cannon a susținut că stimulii emoționali declanșează simultan atât aspecte fiziologice cât și experiențiale ale emoției[33].

Taylor considera că emoțiile sunt strâns legate de motivele care le dau naștere[35]. Deși procesele psihologice de bază depind de practicile și semnificațiile socioculturale[36], conceptul de emoție fiind relativ nou nu a abordat în mod convingător aspectul intercultural[37], cultura influențând în mod esențial înțelegerea și exprimarea emoțiilor[38]. Psihologii apelează la metode precum analiza factorilor pentru a limita emoțiile la dimensiuni măsurabile și în același timp diferențiabile[39]. Pe baza acestor dimensiuni se construiesc hărți de coordonate[40] pentru a evidenția o componentă importantă a emoției, afectul nucleului[12][41].

Opiniile contemporane s-au concentrat pe motivarea, de către emoții, a comportamentelor adaptive în mediul ancestral[42]. Emoțiile sunt astfel thoughtful ca influențând deciziile[43]. Teoriile somatice din sec. 19, în particular prin William James, susțin importanța primordială a răspunsurilor corporale la emoții. Teoria a pierdut teren în secolul 20, dar a fost reluată current în studiile neurologice [44] ale unor teoreticieni precum John Cacioppo[45], António Damásio[46], Joseph E. LeDoux[47] și Robert Zajonc[48].

Roata emoțiilor lui Plutchik

Emoțiile pot fi evenimente sau dispoziții, de durată variabila[2][49], cu o intensitate situată pe o scală continuă conform psihoterapeutului Michael C. Graham[50]. Răspunsurile la emoții pot fi mecanisme verbale, fiziologice, comportamentale și/sau neuronale[51]. Emoțiile au ca rezultat schimbări fizice și psihologice care influențează comportamentul[12]. Ele sunt adesea forța motrice a motivațiilor[42]. Emoțiile sunt răspunsuri la evenimente interne și externe semnificative[12]. Emoțiile facilitează adaptarea la mediu, fiind rezultat al evoluției[52]. Emoțiile allow comunicarea intr-o comunitate[53], cu valoare etica pozitiva sau negativă.

Clasificarea emoțiilor nu este universală, și depinde de contextul cultural[54], deși unele emoții au un caracter intercultural, sunt universale[55]. Graham diferențiază emoțiile ca funcționale sau disfuncționale, și susține că toate emoțiile funcționale au beneficii. O altă modalitate de clasificare a emoțiilor este în funcție de posibila țintă[56]. În funcție de durata trăirii, se poate distinge între episoadele emoționale (de scurtă durată) și dispozițiile emoționale (comparabile cu trăsăturile de caracter). Alți specialiști includ emoțiile într-o categorie mai generală de „stări afective”[57].

Paul Ekman a susținut că emoțiile sunt discrete, măsurabile și distincte fiziologic, unele fiind recognoscibile chiar common, unbiased de cultură, respectiv furie, dezgust, frică, fericire, tristețe și surpriză[58]. Studiile mai recente ale lui Daniel Cordaro și Dacher Keltner au extins lista emoțiilor[59][60][61]. Robert Plutchik a dezvoltat „roata emoțiilor”, sugerând choose emoții primare grupate pozitiv sau negativ: bucurie versus tristețe; furie versus frică; încredere versus dezgust; și surpriză versus anticipație[58]. Emoțiile complexe apar din combinarea emoțiilor de bază într-un anumit context cultural[62].

Emoții de bază[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Definiția cuvântului la Dexonline.ro
  2. ^ a b c d „Modele ale emoțiilor”. SetThings.com. . Accesat în . 
  3. ^ Panksepp, Jaak (). Affective Neuroscience: The Foundations of Human and Animal Feelings. Oxford: Oxford College Press. 
  4. ^ Damasio, A. R. (). „Emotion within the Perspective of an Built-in Nervous System”. Mind Analysis Opinions. 26 (2-3): 83–86. doi:10.1016/s0165-0173(97)00064-7. 
  5. ^ Ekman, Paul; Davidson, Richard J. (). The Nature of Emotion: Basic Questions. New York: Oxford College Press. 
  6. ^ Cabanac, Michel (). „What’s emotion?”. Behavioural Processes (60): 69–83. doi:10.1016/S0376-6357(02)00078-5. 
  7. ^ Schacter, Daniel; Gilbert, Daniel; Wegner, Daniel (). Psychology. Value Publishers. 
  8. ^ „The High Issues to Know About Psychology”. .about.com (în engleză). . Accesat în . 
  9. ^ Fehr, Beverley; Russell, James A. (). „Idea of emotion seen from a prototype perspective”. Journal of Experimental Psychology: Common. 113 (3): 464–86. doi:10.1037/0096-3445.113.3.464. 
  10. ^ Dixon, Thomas (). From Passions to Feelings: The Creation of a Secular Psychological Class. Cambridge: Cambridge College Press. 
  11. ^ Smith, Tiffany (). The Guide of Human Feelings: From Ambiguphobia to Umpty — 154 Phrases from Across the World for How We Really feel. New York:: Little, Brown and Firm. 
  12. ^ a b c d Schacter, Daniel; Gilbert, Daniel; Wegner, Daniel; Hood, Bruce (). Psychology: European Version. Basingstoke: Palgrave Macmilla. 
  13. ^ Pinker, Steven; Foster, Mel (). How the Thoughts Works. Unabridged version. New York: Brilliance Audio. 
  14. ^ „Emotion – Which means of Emotion by Lexico”. Lexico Dictionaries. Oxford Dictionaries. . Accesat în . 
  15. ^ „On Concern, Feelings, and Reminiscence: An Interview with Dr. Joseph LeDoux”. Mind World (în engleză). Margaret Emory. . Accesat în . 
  16. ^ Plato (). The Republic. First Avenue Editions. 
  17. ^ Aristotle (). The Nicomachean Ethics. 
  18. ^ Aquinas, St. Thomas (). Summa Theologica, Quantity 5 (Half III, Second Part & Complement). Cosimo, Inc. 
  19. ^ Haque, Amber (). „Psychology from Islamic Perspective: Contributions of Early Muslim Students and Challenges to Modern Muslim Psychologists”. Journal of Faith and Well being. 43 (4): 357–77. doi:10.1007/s10943-004-4302-z. 
  20. ^ Suchy, Yana (). Scientific neuropsychology of emotion. Scientific neuropsychology of emotion. New York: Guilford Press. 
  21. ^ Darwin, Charles; Prodger, Phillip (). The Expression of the Feelings in Man and Animals. Oxford: Oxford College Press. 
  22. ^ „Darwinian Inheritance and the Evolution of Evolutionary Principle – Marketing campaign for Open Science” (în engleză). Rupert Sheldrake. . Accesat în . 
  23. ^ Hess, Ursula; Thibault, Pascal (). „Darwin and Emotion Expression”. The American Psychologist. 64 (2): 120–28. 
  24. ^ Damasio, Antonio (). On the lookout for Spinoza: Pleasure, Sorrow, and the Feeling Mind. London: Harvest. 
  25. ^ Hobbes, Thomas (). Leviathan: Guide I, Chapters 6-9. 
  26. ^ Sfetcu, Nicolae (). „Emoțiile și inteligența emoțională în organizații”. ResearchGate. doi:10.13140/RG.2.2.32991.20640. 
  27. ^ a b c James, William (). „What’s an Emotion?”. Thoughts . 9 (34): 188–205. 
  28. ^ a b Carlson, Neil R. (). Physiology of Habits. Boston: Pearson. 
  29. ^ Laird, James D. (). Emotions: The Notion of Self. New York: Oxford College Press. 
  30. ^ Cannon, Walter B. (). Bodily Adjustments in Ache, Starvation, Concern and Rage: An Account of Latest Researches into the Operate of Emotional Pleasure. D. Appleton & Firm. 
  31. ^ Reisenzein, Rainer; Meyer, Wulf-Uwe; Schützwohl, Achim (). „James and the bodily foundation of emotion: A touch upon Ellsworth”. Psychological Overview . 102 (4): 757–61. doi:10.1037/0033-295X.102.4.757. 
  32. ^ a b Dalgleish, Tim (). „The emotional mind”. Nature Opinions Neuroscience. 5 (7): 582–89. doi:10.1038/nrn1432. 
  33. ^ a b Cannon, Walter (). „Group for physiological homeostasis”. Physiological Opinions. 9 (3): 399–431. doi:10.1152/physrev.1929.9.3.399. 
  34. ^ Cannon, Walter (). „The James-Lange Principle of Feelings: A Crucial Examination and an Different Principle”. The American Journal of Psychology. 100 (3/4): 567–86. doi:10.2307/1422695. 
  35. ^ Taylor, Gabriele (). „Justifying the Feelings”. Thoughts . LXXXIV  (1): 390–402. doi:10.1093/thoughts/LXXXIV.1.390. 
  36. ^ Triandis, Harry C. (). „Tradition and battle”. Worldwide Journal of Psychology. 35 (2): 145–52. doi:10.1080/002075900399448. 
  37. ^ Sharma, Sudeep; Deller, Jürgen ; Biswal, Ramakrishna ; Mandal, Manas Ok. (). „Emotional Intelligence: Factorial Construction and Assemble Validity throughout Cultures”. Worldwide Journal of Cross Cultural Administration. doi:10.1177/1470595809335725. 
  38. ^ Lewis, Michael; Haviland-Jones, Jeannette M.; Barret, Lisa Feldman (). Handbook of feelings. New York: The Guilford Press. 
  39. ^ Scherer, Klaus R.; Shuman, Vera; Fontaine, Johnny J. R.; Soriano, Cristina (). The GRID Meets the Wheel: Assessing Emotional Feeling through Self-Report. Oxford: Oxford College Press. 
  40. ^ Osgood, Charles E.; Suci, George J. ; Tannenbaum, Percy H.  (). The measurement of that means. Oxford: Univer. Illinois Press. 
  41. ^ Russel, James A.; Feldman, Lisa (). „Core Have an effect on, Prototypical Emotional Episodes, and Different Issues Known as Emotion: Dissecting the Elephant”. ResearchGate. 
  42. ^ a b Gaulin, Steven J. C.; McBurney, Donald H. (). Evolutionary Psychology. Higher Saddle River. 
  43. ^ Lerner, Jennifer S.; Li, Ye; Valdesolo, Piercarlo; Kassam, Karim S. (). „Emotion and Choice Making”. Annual Overview of Psychology (66): 799–823. doi:10.1146/annurev-psych-010213-115043. 
  44. ^ Tempo-Schott, Eduard F. (). „Physiological Emotions”. Neuroscience & Biobehavioral Opinions (103): 267–304. doi:10.1016/j.neubiorev.2019.05.002. 
  45. ^ Cacioppo, John T. (). omatic responses to psychological stress: The reactivity speculation, in Advances in psychological science, Vol. 2:  Organic and cognitive elements. Hove: Psychology Press. pp. 87–112. 
  46. ^ Aziz-Zadeh, Lisa; Damasio, Antonio (). „Embodied Semantics for Actions: Findings from Practical Mind Imaging”.  Journal of Physiology, Paris. 102 (1-3): 35–39. doi:10.1016/j.jphysparis.2008.03.012. 
  47. ^ LeDoux, Joseph E. (). The emotional mind:  The mysterious underpinnings of emotional life. New York: Simon & Schuster. 
  48. ^ Emerick, Daniel (). „Facial Motion, Respiratory, Temperature, and Have an effect on: Implications of the Vascular Principle of Emotional Efference”. Cognition and Emotion. 11 (2): 171–96. doi:10.1080/026999397379980. 
  49. ^ „Emotion”. The Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). Andrea Scarantino, și Ronald de Sousa. . Accesat în . 
  50. ^ Graham, Michael C; Priddy, Lynda; Graham, Sandy ().  Details of Life: Ten Problems with Contentment. Denver: Outskirts Press. 
  51. ^ Fox, Elaine (). Emotion Science: Cognitive and Neuroscientific Approaches to Understanding Human Feelings: An Integration of Cognitive and Neuroscientific Approaches. New York: Crimson Globe Press. 
  52. ^ Ekman, Paul (). „An argument for fundamental feelings”. Cognition and Emotion . 6 (3-4): 169–200. doi:10.1080/02699939208411068. 
  53. ^ „Listening to Your Genuine Self: The Goal of Feelings”. HuffPost Life (în engleză). Lara Fielding. . Accesat în . 
  54. ^ Russell, James A. (). „Tradition and the categorization of feelings”. Psychological Bulletin. 110 (3): 426–50. doi:10.1037/0033-2909.110.3.426. 
  55. ^ Wierzbicka, Anna (). Feelings Throughout Languages and Cultures: Variety and Universals. Cambridge: Cambridge College Press. 
  56. ^ „Feelings and Moods” (PDF) (în engleză). David Hume. . Accesat în . 
  57. ^ Schwarz, Norbert (). „Emotions-as-information concept”. Handbook of theories of social psychology. 1:  289–308. doi:10.4135/9781446249215.n15. 
  58. ^ a b „Classification of Feelings”. The Emotion Machine (în engleză). Steven Handel. . Accesat în . 
  59. ^ Cordaro, Daniel T. (). „The voice conveys emotion in ten globalized cultures and one distant village in Bhutan”. Emotion . 16 (1): 117–28. doi:10.1037/emo0000100. 
  60. ^ Cordaro, Daniel T. (). „Universals and cultural variations in 22 emotional expressions throughout 5 cultures”. Emotion . 18 (1): 75–93. doi:10.1037/emo0000302. 
  61. ^ Keltner, Dacher; Oatley, Keith; Jenkins, Jennifer M. (). Understanding Feelings. Hoboken, NJ: Wiley. 
  62. ^ Plutchik, Robert (). „The Nature of Feelings”. AmSci . 89 (4): 344. doi:10.1511/2001.4.344. 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *